Momentul acela în care spui ceva sau faci ceva, iar cei din jur înţeleg totul pe dos este groaznic.Dacă spui că vrei să scapi de căldură, iar apoi urmează o furtună este în totalitate vina ta.
Ar fi ciudat, totuşi ca ceilalţi să ştie tot ceea ce gândeşti…Întotdeauna îmi fac un fel de scenariu în minte, dar nu sunt un regizor foarte bun, aşa că actorii îşi fac de cap şi nu urmează planul. Serios, ce-i în neregulă cu planul meu? Nu vreau ca toţi să fie nişte roboţei care să-mi facă pe plac, dar mi-ar plăcea să fie totul verde, ca în mintea mea ( da…verde, nu roz, pentru că rozul semnifică pentru mine superficialitate, un fel de evadare, dar verdele este viaţă, este relaxare, este cel care îţi arată mereu că lucrurile merg pe un făgaş normal, că totul e bine).
Poate că e vina mea că nu mă fac înţeleasă. Poate nu. Cert este că mi se întâmplă des să spun ceva care să se interpreteze în mii de feluri. Şi apoi, cum aş putea să vă cer să mă înţelegeţi, dacă eu nu pot face asta…dacă îmi pun sute de întrebări fără răspuns?
Poate că şi eu am plutit ore printre gânduri…
Să aveţi, nu o zi, ci o întreagă viaţă frumoasă, fără griji în care să vă faceţi înţeleşi!
Gândeşte limpede! 