E frig.

Afară sunt multe, multe grade. Eu sunt rece. Mi-au îngheţat picioarele, mi-au îngheţat gâdurile… Cred că am greşit drumul.

Am pornit de pe strada uimire şi suspans…am ajuns într-o intersecţie. Hmm. S-o iau la dreapta? Să merg pe drumul numit „Ură”? Sau poate drept înainte spre „Indiferenţă”…Nu. Stânga, iubire. Am făcut alegerea corectă. Şi m-am trezit pe trotuarul „Inocenţă” privind la florile de lilieci. Erau nişte ochişori mici care mă împingeau spre „Încredere”, dar o gură care urla şi nu se mai oprea. Mă bătea gândul să bat drumurile „Exasperării”, dar la intrare erau ghimpi. M-am temut. N-am habar cum am ajuns pe banca „Prieteniei”, cert e că eram urmărită de o umbră, o umbră frumoasă şi neştiutoare, dar care nu ştia să păstreze secrete. Când am ajuns pe strada „Violenţei” la numărul 11, umbra mea a învăţat să lupte, cu cine dacă nu cu mine? Şi-şi croia propriul drum. Un drum pe care nimeni n-ar trebui să apuce. Am alergat pe şoseaua „Copilăriei” până am ajuns la o altă intersecţie: dreapta – „Tăcere”, stânga – „Discuţie”, drept înainte – „Ceartă”. Cine m-a împins spre ceartă. Ce diavol? Ce înger? Aşa suntem noi oamenii – ne place să dăm vina pe alţii. Doar eu. Eu m-am dus împinsă de gânduri, amintiri şi fraze repetate. Mi-am croit drum printre „Insulte” şi m-am îndreptat rapid către „Regret”. Acum sunt în gară în staţia „Scuze”. Ce fac scuzele? Nu mă ajută cu nimic. Eu vreau încredere şi schimbare. Mă plimb puţin pe potecuţa prăfuită „Conştiinţă” până în parcul „Exagerării”. Asta am făcut. Am exagerat. Să şteargă oare iubirea tot? Să treacă peste violenţă? Îmi pare cel mai rău că am vandalizat strada „Mamă” pentru că mă simţeam orbită şi pierdută. M-am lovit de copacul pe care cineva îl botezase „Lacrimă”. Ştie undeva unde găsesc şoseaua „Dresul busuiocului”? Asta trebuie să fac acum. Sau pot să tac şi să aştept. Mi-e frică. Dacă voi deschide iarăşi gura mă voi rătăci printre străzi.

Şi mi se spune că judec prea mult. Poate că o fac. Dar imaginaţi-vă cât de greu ar fi să fiţi eu! Pentru că pe nimeni nu judec aşa cum mă judec pe mine. Cele mai grele sentinţe, cele mai drastice schimbări…