-Alo. Ce faci?
-Toate bune şi frumoase!
-Bravo. Cum e vremea la tine?
Serios? Adică serios? De parcă te-ar interesa! De parcă te-ar ajuta cu ceva să ştii că eu sunt în tricou în timp ce tu dârdâi de frig! Că ştii, şi la mine e tot noiembrie…şi eu locuiesc tot în România, Europa, Pământ.
Dintre atâtea lucruri care te-ar putea interesa, tu te rezumi la vreme. Frumos. Ce să zic?!
Când aud întrebarea asta stupidă nu ştiu cum să fac să ajung la „Pa.” E evident că persoana care îmi vorbeşte nu mai găseşte subiect de discuţie şi o bagă pe asta cu vremea. Şi plouă, plouă, plouă…peste inima mea. – Voltaj
Care ar fi cel mai inspirat răspuns, totuşi, la întrebarea „Cum e vremea?”?
Cum e vremea? E…e…schimbătoare?
Gândeşte limpede! 
Schimbatoare ca si oamenii.
Nimic mai adevărat.
:))) Asa scap eu de oameni care ma usuca cu intrebarile si lasa o liniste scurta pana la urmatoare intrebare sacaitoare,dar de care eu profit la maxim 😀
Sper să nu fie şi părerea celor cu care vorbesc şi îmi aruncă un „Cum e vremea?”, că se conformează doar regulilor învăţate de mici, atunci când îţi şopteşte mami ce să zici…sau că nu se pricep la a formula întrebări:D
:)) .. daca faci o conversatie idioata, ori esti idiot ori nu vrei sa te lasi si nu stii cum s-o scoti la capat..sti doar ca trebuie s-o faci cumva.,.poate persoana aia incerca sa ajunga undeva mai”inauntrul tau”.. sa treaca de o bariera. O seara buna
Posibil. Dar m-am gândit mai ales la persoane pe care le ştiu de ani buni, care primesc invitaţie şi transport gratuit către destinaţia „înăuntrul meu”, dar care se rezumă la „Ce faci? Cum e vremea?”, pentru că acolo e stadiul de confort. De ce să vrei mai mult? Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu vreau mai mult!