Penru cel care s-a gândit îndelung la problema „se gandeste la tine daca-ti da mesaj doar de sarbatori?”, atât de mult încât l-a întrebat pe unchiaşul Google…
Ei, bine, răspunsul este nu.
Mesaje de sărbători sunt false, în esenţa, de multe ori sunt trimise la listă chestii emoţionale de pe internet. Sunt mulţi aceia care caută pe Google „sms-uri de sărbători”.
Sper ca în următoarele zile să ai parte de sărbători lipsite de frământări şi întrebări fără răspuns! 🙂
Dacă m-aş uita cu încredere într-un glob de cristal plastic, mi-aş pune sute de prosoape în cap şi aş prezice că mâine o felie de unt va cădea cu partea neunsă în jos, o pisică nu va ateriza în picioare din saltul ei magnific de 1 metru şi un parlamentar va spune numai şi numai adevărul, m-aţi crede?
Dacă nu, atunci ce-i face pe vrăjitori, prezicători, vraci să inspire încredere? De unde le vine această unică „putere” de neînchipuit?
Cât de naivi putem fi? Cât de uşor de manipulat?
Ne place incredibilul, supranaturalul, miraculosul…dar până la absurd nu e decât un pas.
Să trăieşti o viaţă iluzorie sau să te ancorezi cât de mult poţi în realitate?
Putem să visăm o vreme, iar mai apoi să aşteptăm apa din vaza cu flori razele călduţe ale soarelui care să ne trezească. E o idee. Poate, totuşi, există o stare de mijloc, un spaţiu între reverie şi realitate…un loc la care tindem, care sperăm să ne ofere eterna fericire.
Magia e urâtă, falsă, o scamatorie ieftină…dar visarea, visarea înseamnă speranţă.
Când mă gândesc că m-am apucat de scris pornind de la „Apocalipsă”, deşi eram ferm convinsă că nu o voi menţiona…pentru simplul fapt că falsa problemă e mult mai extinsă decât trebuie. În fine, am continuat agăţându-mă de crâmpeiele de idei din romanul „Ion” al lui Rebreanu ( de n-ar fi şcoala?!) şi „Un veac de singurătate” de Marquez.
Mi-a făcut o plăcere enormă să mă exprim după atâta vreme în care am lipsit.
O seară frumoasă!
Leapsa
1. ce speli prima dată la duş?
Capul. Cu ce e asta relevant? Dacă mă spăl doar pe corp, gâtul.
2. care e culoarea ta de helancă preferată?
Negru
3. îţi place cafeaua?
Nu. Dar îmi plac prăjiturile cu cafea.
5. cum te simţi acum?
Nesigură. Pentru că nu ştiu sigur ce să răspund:))
6. care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
Not that lucky:P
7. care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Cred că ultimul a fost acum ani buni. Şi a fost horror…morţi ieşind din cimitire, chiar şi din wc-uri:)))
8. ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
Nu. O săptămână da.
9. de ce ai o poftă puternică acum?
Mentosane.
10. la ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
de Bruxelles
11. ai numărat vreodată până la 1000?
Nobody got time for that!
12. muşti sau lingi îngheţata?
Ambele.
3. foloseşti emoticoane?
Nu:P
14. câte dormitoare are casa ta?
Practic 2.
15. ai cunoscut vreodată o celebritate?
Da. Dar nici una pe care să o fi idolatrizat vreodată.
16. îţi place brânza?
Da. Orice lactate de fapt.
17. care e ultima melodie de care ai fost obsedată?
Asta.
18. câte ţări ai vizitat?
Niciuna:|
19. sunt părinţii tai stricţi?
Nu.
20. ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
Cred că da.
21. ai lua masa cu george w. bush clooney?
Există George W. Bush Clooney?:))
22. e ceva strălucitor în camera ta?
Ledurile de la net.
23. îţi place muzica?
Iti place sa respiri? – mi-a plăcut prea tare răspunsul tău
24. ai mers cu trenul?
Mult. Cam 100 de ore însumate.
25. ce zi a săptămânii e?
Luni.
26. ai părul ondulat?
Foarte puţin.
27. ai intrat vreodată într-un zid?
Nu. Încă:)))
28. anotimpul preferat?
Vara. Pentru că vara se nasc cele mai interesante persoane!
29. ţi-e frică de întuneric?
Da. Mi-e frică de faptul că sunt neputincioasă…în întuneric.
30. ce ai cumpărat ultima dată?
Suc.
31. ai pus piedică cuiva vreodată?
Da. Nu mă pricep.
32. îţi place de tine?
Nu. Mă iubesc! Pe principiul: Dacă nu eu, atunci cine?
33. eşti mai apropiată de mami sau de tati?
Mama, cred. Am părinţi marfă, oricum.
34. finiş. vă vine să credeţi?
Da.
Cuvânt de încheiere: hai pa!
Ştiu că nu te-ai rugat prea mult de mine, ca să fie titlul „la cerere” dar mno…lipsă de idei.
Mă simt generoasă în această dimineaţă de luni. Dau mai departe tuturor!
-Alo. Ce faci?
-Toate bune şi frumoase!
-Bravo. Cum e vremea la tine?
Serios? Adică serios? De parcă te-ar interesa! De parcă te-ar ajuta cu ceva să ştii că eu sunt în tricou în timp ce tu dârdâi de frig! Că ştii, şi la mine e tot noiembrie…şi eu locuiesc tot în România, Europa, Pământ.
Dintre atâtea lucruri care te-ar putea interesa, tu te rezumi la vreme. Frumos. Ce să zic?!
Când aud întrebarea asta stupidă nu ştiu cum să fac să ajung la „Pa.” E evident că persoana care îmi vorbeşte nu mai găseşte subiect de discuţie şi o bagă pe asta cu vremea. Şi plouă, plouă, plouă…peste inima mea. – Voltaj
Care ar fi cel mai inspirat răspuns, totuşi, la întrebarea „Cum e vremea?”?
Cum e vremea? E…e…schimbătoare?
Te rog, nu mai face asta! Gândeşte-te că, pe lângă minunăţia aia de persoană care eşti, care poţi fi şi pe care o desconsideri, mai exist şi eu. Eu, care îndrăznesc să zic „Nu” atunci când toată lumea spune „Da”, eu, care sunt atât de calmă că-mi vine să-mi dau palme şi care îmi recunosc neputinţa în orice moment. Şi nu mai încerca să mă tragi la indigo pentru că vei pierde şi originalul.
Sunt fericită. Mă oftic că nu am un motiv din ăla adevărat sau nu, că nu pot să urlu: „Da, domne, sunt fericită pentru că…!”. Şi e aproape miercuri, iar eu mă simt ca şi cum e vineri seara. La naiba, simt cum îmi iese fericirea pe nări. Şi n-am nevoie decât să mă lăsaţi aşa, să nu vă faceţi griji pentru mine şi să vă bucuraţi de bucuria mea inexplicabilă.
Şi când nu zâmbesc mă tot întrebaţi „De ce eşti supărată?”, dar acum nu-mi observaţi fericirea…tocmai pentru că nu ar trebui să existe.
Lăsaţi-mă să fiu fericită!
Gândeşte limpede! 